Ma strafunda o aroma de la ora cinci. E pe tangenta est-vest si la punctul critic face bule de-i vad capul ei, din fata mea, coafat pe privire. Se uita de parca nu ar sti despre ce este vorba dar tresare curios la cate o fraza anapoda sau sentimentala. Pentru ca personajul principal, ce se plimba de pe o buza pe alta, s-a straduit sa ne dea subiect de cafea ce pulseaza in timpan trezirea sau de ceai cu picurari "Ce nu mai stim si mai ciripim cat creanga pe rim". Chiar si Salvador Dali prinsese tema intr-o panza. La stanga mea, o alta "ea" desface si desface sirurile inlantuite cum ca: ce-ar fi daca Flaubert asta si-ar fi facut plimbarea agatat pe cuier? nu ne-am fi trezit in carte cu o idee mai inghitita in pas saltat? Ei, barbatii, se penduleaza sfredelitor, de-o parte si de alta a adunarii, punctand impresii. S-au nimerit cu parul cret. Cel de langa tipa libera de subiect, ii da acesteia din cand in cand cadenta iar celalalt de pe treapta se pregateste sa sumarizeze. Eu i-am prins gustul celei care diseca tot subiectul. Ii plac descrierile de personaj. Pe incrucisarea de lime indian cu cranberry siberian ma strabate un vant tropical sa torn un val teatral. Iar printre valuri de cuvinte, mi-aduc aminte, aromele sa le schimbam. Le facem ghem si dam cafeaua pe-un coktail, de ceai fragal, la ceas ternar. C-acele boabe de cafea sau orice ceai din "lemn de thai" ne fac priza-n cap si pulsul high. Iar daca o tii una si buna te duce anemia-n luna pentru ca-ti lasa fierul pe afara. Si nici potasiul nu sta bine luandu-si zborul din privire, adica nu-l mai vedem prin zona corpului nostru si in felul asta ne lasa rau in urma. Asa ca, filmul de la urmatorul subiect miroase a zmeura, dupa ce a trecut mireasma cafenie si cofenie.
