E-o cale atat de lunga
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga."
Ma gandeam la cuanta de lumina care se imprastie de la soare, ca de la o stea mai mare. Poti sa trasezi un patrat pe pamant ca si cum te-ai afla in centrul lui si sa te invalui cu lumina asta venita dintr-un univers cat nu vezi cu ochii. Ei da, suntem fiinte de lumina fara de care nu am putea trai. Doar daca nu ati dat mana cu vreun varcolac care doarme pe sens invers. Cat ne bucuram insa de lumina asta poliflora ea face parte din noi. Va soptesc la ureche ca produce vitamina D in piele, fara de care am fi foarte bolnavi (boli de oase). Deci uite faza ca, dupa ce ca e vitezomana, nici n-o vezi, nici n-o visezi, e omniprezenta. Ati putea avea optiunea de a locui intr-un buncar dar nu prea merita sa renunti la o stare de bine nici macar revoltat din cine stie ce socoteli. Ce sa zic, doar daca ai un colt de timp nocturn filtrat prin lumina difuza, poate rosie sau lunara, pentru momente speciale, sa fie ceva mai cumva. Ca in rest, sa inunde lumina ferestrele, locurile, corpurile, mersurile!
